Ureea sanguina
Masurarea ureei in sange dezvaluie, in general, informatii importante despre cat de bine functioneaza rinichii tai, dar poate sugera si alte aspecte legate de aportul de proteine, functia hepatica sau cardiaca.
Ureea este un produs de metabolizare a proteinelor. Ficatul descompune proteinele utilizate de corpul tau, formand amoniacul, o substanta care contine azot (nitrogen). Azotul se combina cu alte elemente, cum ar fi carbonul, hidrogenul si oxigenul, ceea ce duce la formarea de uree, un reziduu chimic ce este preluat prompt de fluxul sanguin si este transportat la rinichi.
Un aspect particular il reprezinta sinteza de uree si in tesuturile cu rata mare de crestere, cum ar fi cele tumorale sau embrionare, care pot metaboliza un aminoacid numit arginina, formand uree.
La fel ca si alte deseuri sau substante nefolositoare organismului, ureea este filtrata de rinichii sanatosi si eliminata prin urina. Un procent cuprins intre 50-60% poate fi, insa, redifuzat in sange.
Cand functia de excretie a rinichilor este afectata sever, cantitatea de uree nu poate fi eliminata corespunzator si ajunge sa se acumuleze progresiv in sange, rezultand uremia, o manifestare toxica, ce poate avea drept cauza insuficienta renala.
In concluzie, nivelul de uree serica este legat in mod direct atat de capacitatea ficatului de metabolizare a proteinelor, cat si de capacitatea de excretie a rinichilor, valorile normale rezultand in urma echilibrului intre cele doua functii.
Totodata, un rol important il au aportul de proteine si anabolismul celular din cursul starilor de crestere, graviditate, convalescenta.
Ureea are o valoare intre 20-40 md/dL intre 18-60 de ani;
Valoare normala uree serica este <49 mg/dL. intre 60-90 de ani;
BUN este un indicator al sanatatii renale. Intervalul normal este de 6–20 mg/ dL sau 2,1–7,1 mmol/ L.
Cresterea nivelului ureei serice ( sau BUN):
Cresterea ureei sanguine la 50-100 mg/dL arata cel mai probabil o disfunctie renala, iar atunci cand nivelul ureei sanguine depaseste 150 mg/dL, functia glomerulara poate fi sever afectata.Alte cauze pentru cresterea ureei, includ: dieta bogata în proteine, scaderea volumului sanguin (hipovolemie), soc, arsuri severe, insuficienta cardiaca congestiva, hemoragie gastrointestinala, febra, distrugerea celulelor in infectii, obstrucția tractului urinar, activitatea atletica, degradarea excesiva a muschilor si catabolismul crescut, sindrom Cushing, hipertiroidism, anumite medicamente, cum ar fi unele antibiotice.Interpretarea analizei se va face de catre medic in context clinic.Scaderea nivelului ureei serice
Principalele cauze ale scaderii ureei si BUN sunt boala hepatica severa, starea anabolica si sindromul hormonului antidiuretic inadecvat (diabet insipid).O alta cauza rara a scaderii BUN este deficitul de ornitin transcarbamilaza, care este o tulburare genetica mostenita într-un model recesiv legat de X. Deficitul OTC este, de asemenea, însotit de hiperamoniemie.
Testul pentru determinarea ureei serice este un test de rutina efectuat in cadrul oricarui examen medical general, inaintea internarilor sau interventiilor chirurgicale, fiind recomandat, in general, pentru diagnosticarea afectiunilor renale. Desi boala renala precoce nu are de obicei semne sau simptome, anumiti factori va pot expune la un risc mai mare. Acestia includ:
Istoric familial de probleme renale
Diabet
Tensiune arteriala crescuta
Boala de inima
Unele simptome sugestive de retentie de produsi azotati (uremie) in organism pot constitui motivul indicatiei efectuarii testului:
oboseala sau somnolenta
crampe în picioare
pofta de mancare diminuata sau lipsa
durere de cap
greata
varsaturi
diaree
mancarimi
edeme ale picioarelor, ochilor
probleme de concentrare.
Atunci cand apar aceste simptome, este foarte probabil ca medicul de specialitate sa recomande efectuarea testului de uree serica, numai in urma unui consult de specialitate.
Testarea pentru determinarea ureei serice este recomandata pentru confirmarea sau infirmarea unor diagnostice precum:
Insuficienta renala acuta sau cronica
Insuficienta renala terminala
Monitorizarea dietei hipoproteince
Monitorizarea hemodializei
