PSA (Ag specific prostatic)
Testul PSA masoara concentratia in sange a antigenului specific prostatic (PSA), o proteina sintetizata de celulele prostatei, cu rol in fluidizarea spermei, care ajunge in sange odata cu afectarea microscopica a celulelor epiteliale prostatice.
PSA poate creste in sange in mai multe afectiuni ale prostatei, inclusiv in cancerul prostatic, fiind utilizat in practica medicala ca marker pentru depistarea tumorilor maligne la acest nivel. Cu toate acestea, PSA nu este un marker diagnostic, ci de screening, fiind necesare si alte investigatii pentru confirmarea suspiciunii de afectare maligna a prostatei.
Antigenul specific al prostatei, denumit pe scurt PSA (prostatic specific antigen), este o proteina produsa de celulele prostatei, glanda masculina situata sub vezica urinara care inconjoara uretra si este responsabila de sinteza fluidului seminal.
Desi cea mai mare parte din cantitatea de PSA se elimina prin lichidul seminal, o mica fractie este eliberata in sange unde circula sub doua forme: PSA liber (nu este legat de proteine) si PSA legat (formand un complex proteina-PSA). In practica se utilizeaza PSA total, care insumeaza ambele fractii, libera si legata, ale antigenului prostatic (PSA).
Cresterea concentratiei de PSA in ser este considerata un marker, desi mai putin fidel, al cancerului de prostata. Testarea de rutina a tuturor barbatilor pentru PSA este, inca, un subiect de controversa in lumea medicala. Exista mai multe motive pentru aceasta, unul din ele fiind frecventa conditiilor in care valorile PSA pot fi crescute, exceptand cancerul prostatic.
Poti avea niveluri ridicate de PSA si in prostatita sau hiperplazia benigna de prostata, iar uneori chiar si dupa un simplu tuseu de prostata, mers pe bicicleta sau act sexual. De asemenea, nivelurile de PSA tind sa creasca odata cu varsta.
Asadar, PSA nu este un test de diagnostic pentru cancerul de prostata, ci mai degraba un test de screening care, in contextul clinic si paraclinic specific, poate oferi indicii privind posibila dezvoltare a unei tumori maligne. Testul PSA si tuseul rectal pot detecta majoritatea cancerelor de prostata, dar in general nu pot prezice evolutia bolii la un anumit individ. Tumorile maligne ale prostatei pot imbraca forme diferite, de la cele cu progresie lenta, la forme agresive, cu evolutie accelerata.
Cancerul de prostata este relativ frecvent la barbatii in varsta si constituie a doua cauza de deces la barbati dar, in majoritatea cazurilor, tumorile au o evolutie lenta.
Adenocarcinoamele de prostata cu crestere lenta sunt rareori fatale si adesea nu provoaca deloc simptome, de aceea instituirea tratamentului prematur in cazul lor poate fi o decizie pripita, evitata de multi medici. In schimb, ar fi o greseala majora omiterea depistarii si tratarii la timp a formelor agresive ale tumorilor de prostata care pun in pericol viata pacientilor.
Testul de electie pentru diagnosticul cancerului de prostata ramane biopsia de prostata, asadar, daca valorile PSA sunt anormal de crescute, si in special fractia PSA liber, medicul poate recomanda efectuarea unei biopsii pentru a elucida diagnosticul.
PSA total variaza odata cu varsta:
40-50 ani: ≤ 2.0 ng/mL;
50-60 ani: ≤ 3.1 ng/mL;
60-70 ani: ≤ 4.1 ng/mL;
>70 ani: ≤ 4.4 ng/mL.
Cu cat valorile PSA sunt mai ridicate, cu atat probabilitatea confirmarii cancerului de prostata (CP) la biopsie creste.
PSA liber (free-PSA): se exprima procentual raportul dintre PSA liber detectat si PSA total, izolate din aceeasi proba de sange.
Testarea PSA liber se analizeaza daca PSA total se situeaza in intervalul 4-10 ng/mL.
PSA liber < 10% creste probabilitatea confirmarii CP la biopsia prostatica, la 49-65%
PSA liber > 25% indica o probabilitate redusa, de 9-16% de a depista CP la biopsia prostatica.
Limitari ale testului:
Testele PSA pot sugera un cancer de prostata atunci cand acesta lipseste (un rezultat fals pozitiv). De asemenea, aproximativ una din 7 persoane cu cancer de prostata poate inregistra niveluri normale de PSA (un rezultat fals negativ), astfel incat multe cazuri pot fi omise.
Unii barbati se pot confrunta cu decizii dificile cu privire la tratament, desi acest lucru este mai putin probabil acum, deoarece majoritatii barbatilor li se ofera o scanare RMN inainte de alte teste (cum ar fi biopsia) si de tratament.
Tratarea cancerului de prostata (CP) in stadiile incipiente poate fi benefica in unele cazuri, dar efectele secundare ale diferitelor tratamente sunt potential atat de grave incat barbatii pot alege sa amane tratamentul pana cand este absolut necesar.
Desi s-a demonstrat ca screening-ul PSA reduce sansele unui barbat de a muri din cauza cancerului de prostata, multi barbati ar putea primi un tratament inutil, de aceea este necesara consultarea medicului care va decide cea mai adecvata abordare in cazul unor valori crescute ale PSA.
Testarea PSA se poate efectua in scop de :
Screening al cancerului de prostata (depistarea bolii inaintea aparitiei simptomelor) la barbatii de peste 50 de ani cu o speranta de viata mai mare de 10 ani.
Prezenta unui factor de risc asociat, precum istoric familial de cancer de prostata, impune inceperea screening-ului intre 40 si 45 de ani.
Diagnosticarea bolii in prezenta unor simptomele sugestive de afectare prostatica, de tipul: dificultati sau dureri la urinare, frecventa urinara crescuta, dureri de spate sau dureri pelvine.
Identificarea unor valori crescute ale PSA total la un pacient asimptomatic necesita repetarea testului PSA dupa cateva saptamani, pentru a verifica tendinta de modificare a titrului seric al PSA, in dinamica.
Monitorizarea activa a unui cancer de prostata diagnosticat, dar avand evolutie lenta, pentru gestionarea momentului optim de interventie terapeutica
PSA total poate fi solicitat la intervale regulate in timpul si dupa finalizarea tratamentului cancerului de prostata, urmand metodologia de „supraveghere activa”. In acest mod se monitorizeaza raspunsul tumorii la tratamentul aplicat si se pot depista eventualele recidive tumorale dupa incetarea tratamentului.
