Osmolaritate serica

Osmolalitatea serului sau plasmei este o măsură a proporției diferitelor soluții constituente ale plasmei. În principal este determinată de concentrația sodiului și a corespondenților lui anionici( clor și bicarbonat), glucoză și uree. Osmolalitatea se referă la presiunea osmotică a unei soluții exprimată în miliosmoli (mOsm) pe kilogram de solvent, în timp ce osmolaritatea reprezintă miliosmoli (mOsm) pe litru de solvent.

Osmolalitatea serică este controlată prin două mecanisme de feedback, ce mențin o distribuție normală a apei în spațiile intra și extracelulare: secreția de ADH și senzația de sete. Eliberarea de hormon antidiuretic secretat la nivelul neurohipofizei, poate determina creșteri ale osmolarității serice cu până la 1%.

Mecanismul setei este activat atunci când osmolalitatea depășește 290 mOsm/kg H2O, ingestia de apă reglând deficitul creat. Setea este mecanismul prin care organismul este protejat de deshidratare, fiind capabil să regleze singur osmolalitatea serică, atât timp cât ingestia de lichide este posibilă.

Modificări ale osmolalității, din cauza pierderii sau ingestiei exagerate de apă, determină o redistribuire a apei între spațiile intra și extracelulare, cu apariția edemului sau deshidratării la nivel celular.