LDL Colesterol
Colesterolul este un tip de grasime (lipide) cu roluri multiple in buna functionare a corpului uman, in ciuda reputatiei negative care il insoteste, legata de contributia sa la favorizarea aterosclerozei si bolilor de inima.
Desi nivelul sau este masurat la nivelul sangelui, colesterolul se regaseste practic in structura fiecarei celule a corpului uman, fiind un constituent important al membranelor celulare. Constituie o sursa principala de energie celulara si participa nemijlocit la sinteza unor hormoni esentiali (testosteron, estrogen, cortizol), la sinteza vitaminei D si la producerea de acizi biliari, importanti in absorbtia lipidelor.
Colesterolul provine intr-o masura variabila din alimentatia de origine animala (ex carne, lapte si derivate, oua), dar aceasta sursa acopera doar o mica parte din necesarul de colesterol care este sintetizat in proportie de 80% de ficat si intestin. Doar aproximativ 20% provine din alimentele pe care le consumi.
Lipoproteinele – mijloacele de transport rezervate lipidelor circulante
Fiind o substanta lipidica, insolubila in apa, colesterolul poate circula in sange doar daca este ambalat in diferite structuri proteice formand complexe denumite „lipoproteine”, care s-au dovedit capabile sa se amestece cu sangele si sa transporte colesterolul sau alte grasimi in diferite directii.
Exista mai multe tipuri de lipoproteine, numite dupa cat de dense sunt: LDL, HDL, VLDL, chilomicroni, etc. Fiecare din aceste “vehicule” concepute pentru deplasarea grasimilor in sange are roluri bine stabilite.
LDL inseamna „lipoproteine cu densitate scazuta” (low density lipoproteins, in engl), iar colesterolul transportat de LDL este cunoscut sub numele de colesterol LDL sau LDL-C. Sau colesterol “rau”, cum l-au caracterizat medicii.
LDL incriminat in favorizarea bolilor coronariene si a aterosclerozei
LDL transporta colesterolul de la ficat catre tesuturi, prin intermediul vaselor arteriale. Dar, cand o cantitate prea mare din acesti compusi incarcati de colesterol sunt antrenati in circulatie, excesul de colesterol este depus in peretii arterelor, ceea ce duce la formarea asa ziselor placi de aterom (infiltrate de grasime care fixeaza calciu, intarind si ingustand vasele arteriale).
Consecinta este previzibila, ateroscleroza, boala secolului incepe sa se extinda, compromitand treptat vascularizatia unor organe vitale (inima, creier, artere periferice,rinichi, etc). Cardiopatia ischemica cu complicatia ei critica, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral sau diverse forme de arteriopatii, hipertensiunea arteriala, sunt consecintele cele mai comune ale aterosclerozei. Oamenii care in cele din urma dezvolta boli cardiovasculare au avut adesea un LDL-C ridicat timp de multi ani inainte de a dezvolta orice simptom.
Astfel, determinarea LDL este specifica pentru estimarea riscului cardiovascular si stabilirea deciziei terapeutice.
LDL-C este, de obicei, testat ca parte a Profilului lipidic, dar poate fi solicitat, rareori, si izolat. Profilul lipidic include determinarea colesterolul total, precum si o „defalcare” a cat de mult din acel colesterol este transportat de LDL (adica LDL-C) si cat de mult este transportat de „lipoproteinele de inalta densitate” (HDL colesterol). Trigliceridele sunt, de asemenea, masurate ca parte a profilului lipidic.
Valorile normale ale LDL-C sunt sub 100 mg/ dl. Valori intre 100-129 mg/dl sunt considerate borderline, iar valorile peste 130mg/ dl sunt cu adevarat problematice pentru riscul de boala coronariana. Concentratiile crescute de LDL-C cresc riscul de a dezvolta boli cardiovasculare. Acesta este utilizat impreuna cu alti factori precum varsta, sexul, fumatul, tensiunea arteriala, supraponderalitatea, pentru a estima sansele tale de a dezvolta boli de inima in viitor.
LDL-C tinta pentru persoanele cu risc crescut de boli cardiovasculare este de obicei „nu mai mult LDL colesterol de 100 mg/dl”. O scadere de 40% fata de nivelul dinainte de instituire a tratamentului este, de asemenea, utilizata ca tinta alternativa.
Hipercolesterolemia familiala
Exista o afectiune care apare in familii numita „hipercolesterolemie familiala” in care LDL-C este foarte crescut. Netratata, afectiunea induce un risc ridicat de boli de inima la o varsta frageda. Orice persoana suspectata de hipercolesterolemie familiala trebuie indrumata catre o clinica de boli de metabolism si nutritie.
Modificari tranzitorii ale LDL-C
LDL-C este temporar scazut in timpul unei boli acute, imediat dupa un atac de cord sau in timpul stresului (interventii chirurgicale sau accident). Masurarea LDL-C este indicate la cel putin sase saptamani dupa orice boala pentru obtinerea unor rezultate relevante.
Colesterolul poate creste in perioada graviditatii. Femeile ar trebui sa astepte cel putin sase saptamani dupa nasterea copilului pentru a-si testa LDL-C.
LDL-C este de obicei solicitat de medicul de familie dupa varsta de 40 de ani, ca parte a unui control de rutina (screening) a sanatatii cardiovasculare. Unele ghiduri internationale recomanda efectuarea profilului lipidic, care include LDL-C, dupa un anumit calendar (la 4-6 ani in perioada de adult sau de doua ori la copii, chiar mai des in cazul prezentei factorilor de risc- supraponderalitate, diabet zaharat, dislipidemii, BCV, etc)
Persoanelor cu risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare
Persoanelor cu suspiciune de dislipidemii (hipercolesterolemie familiala)
Persoanelor cunoscute cu risc crescut de a dezvolta boli cardiovasculare sau hiperlipidemii, pentru a monitoriza raspunsul lor la tratament (statine)
Persoanelor cu antecedente familiale de boala cardiovasculara prematura si o afectiune genetica suspectata a colesterolului
Hipercolesterolemia familiala afecteaza aproximativ 1 din 250 de persoane. Testarea genetica este testul de electie, dar, LDL-C poate fi utilizat pentru a indica ruda cel mai probabil afectata la care sa se efectueze testul genetic.
