Interpretarea echilibrului acido-bazic
Echilibrul acido-bazic al organismului este deosebit de important pentru o bună sănatate şi pentru a preveni majoritatea afecţiunilor. Organismul nostru funcţionează la parametrii normali doar atunci când mediul intern, în totalitatea lui, are un pH de 7,39, deci uşor alcalin.
Echilibrul acido-bazic al sângelui e reglat și menținut pe un interval de valori corespunzător funcționării organismului de sistemele tampon sanguine (bicarbonatul sanguin, hemoglobina, proteinele plasmatice, fosfaţi) prin mecanisme fizico-chimice ce apelează la și mecanismele biologice specifice anumitor organe, cum ar fi plămânul, ficatul, rinichiul, pielea Fiecare sistem tampon are două elemente reprezentate fie de un acid slab și sarea sa cu o bază puternică, fie de o bază slabă și sarea sa cu un acid tare. Sistemul tampon acționează în sensul reducerii amplitudinii variațiilor de pH.
Orice dezechilibru între baze şi acizi la nivelul ţesuturilor organice determină organismul să reacţioneze prin evacuarea substanţelor în exces sau prin neutralizarea unei părţi din această substanţă. Evacuarea se realizează cu ajutorul plămânilor care oxidează acizii (eliminând astfel cu fiecare expiraţie gaz carbonic şi vapori de apă), şi al rinichilor care elimină acidul uric, acidul sulfuric prin urină. De asemenea, prin piele se mai elimină acizii din organism, mai precis prin intermediul glandelor sudoripare.
Pentru interpretarea echilibrului acido-bazic sunt necesare urmatoarele dozări: pH-ul (măsoară aciditatea sau alcalinitatea din sânge), presiunea arterială a dioxidului de carbon (paCO2) (măsoară componenta respiratorie), bicarbonatul (HCO3) (măsoară componenta metabolică), aceștia sunt dozați din sângele arterial recoltat din artera radială.
Ph-ul, obţinut din sângele arterial, ar trebui să fie prima valoare analizată atunci când se suspicionează o tulburare a echilibrului acido-bazic. O valoare a pH-ului scăzută este denumită acidoză; în mod similar alcaloza se referă la un nivel ridicat de al pH-ului sanguin.
Schimbările de pH, bicarbonat (HCO3-) şi presiunea arterială a dioxidului de carbon (CO2), pot fi observate în următoarele procese primare:
Acidoză respiratorie: pH scăzut, dioxid de carbon crescut (CO2)
Alcaloză respiratorie: pH crescut, dioxid de carbon scăzut (CO2)
Acidoză metabolica: pH scăzut, bicarbonat (HCO3-) scăzut
Alcaloză metabolică: pH crescut, bicarbonat (HCO3-) crescut
Atunci când este descoperită o acidoză, este indicat să se calculeze gaura anionică, aceasta reprezintă concentraţia anionilor prezenţi dar nederminaţi de rutină. Cationii nemăsuraţi de rutină sunt: Ca, Mg şi unele imunoglobuline.
Creşterea găurii anionice indică o acidoză metabolică: cetoacidoză, acidoză lactică, uremie, intoxicaţie cu salicilaţi, methanol, ethilenglicol.
Scăderea găurii anionice este dată de stările hipoproteinemice: carenţă alimentară în proteine, boală digestivă care diminuează absorbţia alimentelor (intoleranţă la gluten), o insuficienţă a sintezei de proteine (insuficienţă hepatică), sau o pierdere de proteine (hemoragie, arsuri întinse, abuz de laxative iritante, sindrom nefrotic).
Interpretarea echilibrului acido-bazic, este utilă pentru a evalua tulburările de echilibru, acestea cuprind:
Acidoza respiratorie apare atunci când din anumite cauze este diminuat volumul de aer ce ventilează plămânii(hipoventilaţie). Astfel creşte producţia de dioxid de carbon şi la nivel arterial creşte imediat presiunea parţiala a dioxidului de carbon.
Alcaloza respiratorie reprezintă o tulburare de echilibru acido-bazic atunci când creşte volumul de aer ce ventilează plămânii (hiperventilaţie), astfel scade presiunea parțială a dioxidului de carbon. La rândul său scăderea presiunii parțiale a dioxidului de carbon determină creșterea concentrației de bicarbonat și prin aceasta și creșterea ph-ului.
Acidoza metabolică este o tulburare clinică caracterizată printr-o creștere a acidității în sânge.
Alcaloza metabolică apare atunci când în sânge este dozată o concentrație ridicată de bicarbonat.
