Electroforeza proteinelor urinare cu imunofixare
Proteinele sunt parti importante ale tuturor celulelor si tesuturilor. Ele formeaza partea structurala a majoritatii organelor si alcatuiesc enzimele care regleaza functiile corpului. Fluidele corporale contin multe proteine diferite, care servesc diverse functii, cum ar fi transportul nutrientilor, indepartarea toxinelor, controlul proceselor metabolice si apararea impotriva invadatorilor.
Electroforeza este o metoda de separare a acestor proteine pe baza marimii si incarcaturii electrice. Cand proteinele din fluidele corpului sunt separate prin electroforeza, ele formeaza un model caracteristic de benzi de diferite latimi si intensitati, reflectand amestecul de proteine prezente. Acest model este impartit in 5 fractiuni, numite albumina, alfa 1, alfa 2, beta si gamma. In unele cazuri, fractiunea beta este impartita in beta 1 si beta 2. Albumina, produsa in ficat, reprezinta aproximativ 60% din proteinele din sange. Globulinele sunt considerate toate celelalte proteine, in afara albuminei. Cu exceptia imunoglobulinelor si a unor proteine complementare, majoritatea globulinelor sunt, de asemenea, produse in ficat.
Metoda folosita pentru a identifica benzile anormale observate pe electroforeza proteica a serului sau a LCR, pentru a determina ce tip de anticorp (imunoglobulina ) este prezent, este metoda de imunofixare. Proteinele plasmatice majore si functiile lor sunt listate in functie de grupul lor electroforetic (banda vizibila din care fac parte).
Electroforeza este utilizata pentru a identifica prezenta proteinelor anormale, pentru a identifica absenta proteinelor normale si pentru a determina cand diferite grupuri de proteine sunt prezente in cantitati neobisnuit de mari sau mici in sange sau in alte fluide ale corpului.
Benzile oligoclonale sunt definite ca doua sau mai multe benzi discrete distincte in regiunea gamma, ce sunt absente sau de intensitate mai redusa la electroforeza proteinelor serice efectuata simultan. Aceste benzi corespund unor gamaglobuline anormale produse de un numar limitat de clone celulare imunocompetente, fiecare dintre acestea sintetizand IgG cu specificitate proprie.
Benzile oligoclonale sunt decelate la 85-95% dintre pacientii cu scleroza multipla certa si la 30-40% dintre cei cu scleroza multipla probabila (specificitate 79%). Reprezinta cel mai sensibil marker al acestei afectiuni. Pot persista si in perioadele de remisiune a bolii. In cursul corticoterapiei, prevalenta benzilor oligoclonale si al altor anomalii ale gamaglobulinelor se pot reduce cu 30%-50%.
Rezultate pozitive pot sa apara si la ≤ decat 10% dintre pacientii cu boli neurologice noninflamatorii (carcinomatoza meningeala, infarct cerebral) si la ≤ de 40% dintre bolnavii cu afectiuni inflamatorii ale SNC. Un numar redus de pacienti cu scleroza multipla certa prezinta imunoglobuline normale in LCR si absenta benzilor oligoclonale.
Testul este un marker util în diagnosticul anumitor afecțiuni ale sistemului nervos central:
- Scleroza multipla
- Neurosifilis
- Meningite
- Tumori
