Determinare HGH seriata dupa glucoza
Hormonul de creștere (HGH) este esențial pentru creșterea și dezvoltarea normală la copii. HGH stimulează creșterea liniară a osului de la naștere până la pubertate. Atât la copii, cât și la adulți, HGH ajută la reglarea ratei la care organismul produce atât energie din alimente (metabolism), stimulând sinteza de lipide, proteine și glucoză. De asemenea, ajută la reglarea producției de globule roșii și a masei musculare.
HGH este produs de glanda pituitară, o glandă cu dimensiuni cât un strugure, situată la baza creierului, în spatele etajului superior al nasului. HGH este, în mod normal, eliberat în fluxul sangvin în impulsuri pe tot parcursul zilei și al nopții, cu vârfuri care apar, mai ales în timpul nopții. Din acest motiv, o singură măsurare a nivelului de HGH din sânge este dificil de interpretat și nu este, de obicei, utilă din punct de vedere clinic.
Deficiența de HGH
Copiii cu producție insuficientă de HGH cresc mai încet și au o statură mai mică pentru vârsta lor. Unii copii au deficit de HGH la naștere (congenital), alții pot dezvolta deficiență mai târziu, datorată, de exemplu, unei leziuni cerebrale sau unei tumori. Aceste condiții pot afecta glanda pituitară, determinând o scădere a acesteia și implicit o producție redusă de hormoni hipofizari. Alteori, cauza deficienței este necunoscută.
La adulți, HGH joacă un rol în reglarea densității osoase, a masei musculare și a metabolismului glucozei și lipidelor. Poate afecta și funcția inimii și rinichilor. Deficiențele pot să fi început în copilărie sau să se dezvolte la vârsta adultă. O deficiență se poate dezvolta, de exemplu, din cauza deteriorării glandei pituitare, cauzată de o leziune cerebrală, de o tumoră pe creier, de intervenții chirurgicale sau de radiații. Acest lucru poate duce la o scădere a hormonilor hipofizari. Deficitul de HGH poate duce la scăderea densității osoase, la scăderea masei musculare și la alterarea nivelului de lipide. Cu toate acestea, testarea pentru deficiența de HGH nu este de rutină la adulții la care a scăzut densitatea osoasă și/sau forța musculară sau creșterea lipidelor. Deficitul de HGH este o cauză foarte rară a acestor tulburări.
Excesul de HGH
Excesul de HGH se datorează cel mai adesea unei tumori pituitare secretoare de HGH (de obicei benigne). Frecvent, tumora hipofizară care provoacă excesul poate fi îndepărtată chirurgical și/sau tratată cu medicamente sau radiații. În cele mai multe cazuri, acest lucru va determina revenirea nivelului de HGH la normal sau apropiat de valorile normale.
Prea mult HGH la copii duce la gigantism. De asemenea, aceștia pot prezenta îngroșarea caracteristicelor faciale, slăbiciune generală, pubertate întârziată și dureri de cap.
Excesul de HGH la adulți poate duce la o afecțiune rară, numită acromegalie, caracterizată nu prin prelungirea oaselor liniar, ci prin îngroșarea acestora. Deși simptome precum îngroșarea pielii, transpirația, oboseala, durerile de cap și durerile articulare pot fi subtile la început, nivelurile crescute de HGH pot duce la mărirea mâinilor și picioarelor, oase faciale mărite, sindromul tunelului carpian și organe interne anormal lărgite în dimensiuni.
Netratate, atât acromegalia, cât și gigantismul, pot duce la complicații precum diabetul de tip 2, risc crescut de boli cardiovasculare, hipertensiune arterială, artrită și, în general, o durată de viață mai scăzută.
Test de stimulare HGH
- Dacă nivelurile HGH nu sunt stimulate în mod semnificativ, iar persoana are semne și simptome de boală (și un nivel scăzut al IGF-1), atunci este probabil că persoana prezintă deficiență de HGH.
- Testul HGH nu trebuie efectuat până când nu este evaluată funcția tiroidiană a unei persoane.
Teste de supresie HGH
- Dacă nivelurile de HGH ale unei persoane nu sunt suprimate în mod semnificativ în timpul testului de supresie și persoana prezintă semne și simptome de exces de HGH (gigantism și acromegalie) și un nivel IGF-1 ridicat, atunci este probabil ca persoana testată să producă mai mult HGH decât necesar. Este posibil să existe o tumoră hipofizară (de obicei benignă).
- Anumiți factori pot interfera cu testarea pentru HGH. Anumite medicamente pot crește GH (amfetamine, arginină, dopamină, estrogeni, glucagon, histamină, insulină, levodopa, metildopa și acid nicotinic), altele pot scădea HGH (corticosteroizi și fenotiazine).
- Un copil cu deficiență de HGH netratat va continua să aibă o statură mică în comparație cu colegii lui. De asemenea, modificările de creștere a osului asociate cu gigantismul și acromegalia sunt permanente.
- Testarea este folosită în primul rând pentru a identifica deficitul de hormoni de creștere și pentru a ajuta la evaluarea funcției glandei pituitare, de obicei ca urmare a altor rezultate anormale ale testelor de hormon pituitar
- Testarea este, de asemenea, utilizată pentru a detecta excesul de HGH și pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea tratamentului acromegaliei și gigantismului
- HGH stimulează producerea de factor de creștere-1 asemănător insulinei (IGF-1), IGF-1 este un hormone care mediază efectele HGH și ajută la stimularea creșterii și dezvoltării normale a oaselor și țesuturilor. Cu toate acestea, spre deosebire de HGH, nivelul său este stabil în sânge pe tot parcursul zilei. Acest lucru face ca IGF-1 să fie un indicator util al nivelurilor medii de HGH, iar testul IGF-1 este adesea folosit pentru a ajuta la evaluarea deficienței sau excesului de HGH.
- Un test de supresie de HGH și testarea IGF pot fi, de asemenea, utilizate pentru monitorizarea unei tumori pituitare producătoare de HGH. De asemenea, testele pot fi repetate după îndepărtarea tumorii, pentru a evalua dacă tumora a fost îndepărtată cu success. Ulterior, testele pot fi efectuate la intevale regulate de ani pentru a monitoriza producția de HGH și a detecta o eventuală recurență a tumorii
- Testarea supresiei de HGH este mai puțin frecventă, dar poate fi făcută atunci când copiii și adulții prezintă semne și simptome de exces de HGH (gigantism și acromegalie)
Semnele și simptomele corespunzătoare deficitului de HGH:
- La copii: o rată de creștere care încetinește în copilăria timpurie, statură mai mică decât la alți copii de aceeași vârstă cronologică, dezvoltare osoasă întârziată
- La adulți: scăderea densității osoase, oboseală, hipercolesterolemie, scăderea toleranței la efort
