Calcitonina
Calcitonina este produsă și eliberată de celulele parafoliculare ale tiroidei (“celulele C”). Formele multiple de calcitonina circulanta au fost găsite în serul persoanelor sănătoase și bolnave, denumite “calcitonină imunoreactivă circulantă”. Calcitonina este derivată din precursori mai mari. Precalcitonina (116 aminoacizi) este scindată la procalcitonină, care este apoi scindată până la calcitonina imatură (33 aminoacizi) și apoi la calcitonina matură, un monomer al unei peptide 3,5-kd compusă din 32 aminoacizi, care este singura formă biologic activă.
Spectrul complet al reglementării calcitoninei nu este complet înțeles, dar secreția sa este în principal reglementată de concentrația de calciu ionizat, creșterile în calciul ionizat conducând la creșteri ale calcitoninei, în timp ce dozele farmacologice de calcitonină reduc concentrațiile serice de calciu și fosfat prin inhibarea resorbției osoase osteoclaste.
Este cunoscută acțiunea asupra oaselor, a rinichilor și a tractului gastro-intestinal. Calcitonina se leagă direct la osteoclaste, prin aceasta inhibând direct resorbția osoasă osteoclastică, un efect observat în câteva minute după administrarea de calcitonină. Deși această inhibare poate fi importantă în controlul pe termen scurt al încărcăturilor de calciu, este tranzitorie și, probabil, joacă un rol nesemnificativ în homeostaza globală de calciu. Calcitonina inhibă, de asemenea, acțiunea hormonului paratiroidian și a vitaminei D.
Diagnosticarea și monitorizarea carcinomului tiroidian medular (MTC) este principala aplicație a testului calcitoninei serice. Nivelurile bazitale ale calcitoninei sunt ridicate la majoritatea pacienților cu MTC sporadic, dar sunt normale la 30% dintre cei cu MTC familială (FMTC) sau cu neoplazie multiplă endocrină (MEN) de tip 2.
După intervenția chirurgicală curativă pentru MTC, valorile serice ale calcitoninei scad la niveluri nedetectabile în câteva săptămâni. Cand acestea rămân ridicate postoperator, pot indica un cancer rezidual, fie din răspândirea ganglionară locală, fie din metastaze îndepărtate. În această situație, imagistica de diagnostic este, în general, necesară pentru lucrări ulterioare. Dacă se identifică numai răspândirea locală, procedurile chirurgicale suplimentare pot fi benefice. Rămâne totuși să fie determinată dacă astfel de abordări îmbunătățesc efectiv supraviețuirea.
Dacă se constată că nivelurile serice de calcitonină postoperatorie nedetectabile sau foarte scăzute au crescut, recurența sau răspândirea bolii este foarte probabilă și este necesară o evaluare suplimentară a diagnosticului.
Un test de calcitonină este util în identificarea pacienților cu boală tiroidiană nodulară. Este deseori efectuat în speranța identificării carcinomului medular tiroidian (MTC) precoce, care poate fi văzută în stabilirea mai multor neoplazii endocrine (MEN) de tip 2.
Tratamentul cu succes al MTC depinde de detectarea precoce. Detectarea tardivă dă un prognostic prost. Creșterea ușoară a calcitoninei cu explorarea chirurgicală ulterioară a tiroidei poate permite clinicianului să identifice această leziune în stadiu incipient, nepalpabil de dezvoltare.
În Statele Unite, testarea de rutină pentru calcitonină la pacienții cu boală tiroidiană nodulară a fost mult timp considerată nerentabilă. În Europa, studiile au arătat că această practică este, de fapt, rentabilă. O analiză efectuată în Statele Unite a concluzionat că testarea de rutină a calcitoninei la pacienții cu boală tiroidiană nodulară este la fel de eficientă ca și alte teste de screening, cum ar fi cele pentru hormonul de stimulare a tiroidei, cancerul mamar (mamografie) și cancerul de colon (colonoscopie).