Aldolaza
Aldolaza este enzima responsabilă pentru transformarea zahărului în energie, transformând 1,6 difosfo-fructoza în fosfat dihidroxiacetona şi 3 fosfo-gliceraldehida. Este un tetramer, a cărui structură primară diferă în funcţie de ţesutul în care se sintetizează, fiind compus din una dintre cele 3 subunităţi: A, B şi C.
Aldolaza A se găseşte în principal în muşchi şi eritrocite, aldolaza B în ficat, eritrocite şi rinichi, iar aldolaza C în creier. Dozarea aldolazei, poate evalua distrugerea musculară, poate diferenţia slăbiciunea musculară de cauză neurologică, de cea de etiologie musculară propriu-zisă.
Din cauza introducerii testelor ce evaluează funcţia hepatică şi cardiacă, aldolaza nu mai este dozată în mod uzual pentru a evalua aceste funcţii. Nivelurile de aldolază variază în funcţie de vârstă, astfel la nou-născuţi întâlnim valori mai crescute ce scad odată cu înaintarea în vârstă.
Valori crescute ale aldolazei putem întâlni în:
- Leziuni ale musculaturii scheletice (traumatisme)
- Dermatomiozite
- Mononucleoza infecţioasă
- Distrofie musculară, activitatea aldolazei poate creşte de 10-15 ori, însă doar în formele incipiente, iar pe măsură ce boala evoluează şi masa musculară se diminuează, scade şi nivelul de aldolaza
- Miopatii inflamatorii dozarea aldolazei şi a cretinkinazei sunt un reper important pentru monitorizarea tratamentului cu antiinflamatoare steroidiene
- Infarctul miocardic nivelul aldolazei serice variază în timp, după acelaşi model ca şi creşterea ALT
- Hepatita virală valorile aldolazei cresc în paralel cu ALT, depăşind valorile normale de 20 de ori, hepatita autoimună, cancer hepatic
- Cancerul de pancreas, pancreatită hemoragică
- Gangrenă
- Delirium tremens
- Cancer de prostată
- Osteosarcom
Pentru o interpretare cât mai corectă a rezultatelor, este necesară o cunoaştere cât mai bună subclaselor de aldolază. Atunci când celulele ce conţin aldolază sunt afectate, acestea eliberează în sânge un nivel ridicat de aldolază.
Dozarea aldolazei este indicată atunci când suspicionăm una dintre patologii: afecţiuni musculare, distrofie musculară progresivă Duchenne, dermatomiozita, polimiozita, trichineloza, miopatii, monitorizarea pacienţilor cu distrofie musculară şi pentru a diferenţia slăbiciunea musculară de cauză neurologică de cea de etiologie musculară.
