Ac anti receptor de acetilcolina
Anticopii anti-receptor de acetilcolină sunt anticorpi ce determină pierderea funcţiilor muşchilor prin blocarea joncţiunii neuromusculare. Aceştia sunt prezenţi în proporţie de 80-90% la pacienţii ce suferă de Miastenia gravis, afecţiune neuromusculară caracterizată prin slăbiciune musculară şi fatigabilitate.
Deficitul motor din Miastenia Gravis apare în urma efortului muscular susţinut sau repetat, se agarvează progresiv şi poate duce la paralizie totală. Iniţial sunt afectate grupele de muşchi ce realizează mişcări fine şi repetitive: musculatura extrinsecă a ochiului (ptoză palpebrală, diplopie), musculatura feţei(imposibilitatea suflatului sau fluieratului), musculatura masticatorie (tulburări de deglutiţie), musculatura fonatorie, musculatura cefei (căderea capului) şi musculatura proximală a membrelor.
Femeile sunt afectate puţin mai frecvent decât bărbaţii cu un raport de 6:4. Incidența mai mare a miasteniei la femei se observă în jurul vârstei de 30 de ani, în timp ce incidența maximă la bărbaţi este atinsă la vârsta de 50-60 de ani.
Natura autoimună a miasteniei este confirmată şi prin asocierea frecventă dintre miastenie şi alte afecţiuni autoimune (tiroidita autoimună, lupusul eritematos sistemic, artrită reumatoidă, vitiligo)
Anticopii anti-receptor de acetilcolină, sunt prezenţi în titru detectabil la 70-90% dintre pacienţii cu Miastenia gravis generalizată. La cei cu Sindromul Lambert-Earon, mai puţin de 13% au nivelul de anticorpi ridicat şi aceleaşi simptome ca în miastenia gravis generalizată.
Dozarea anticorpilor anti-receptor de acetilcolina (AChR) reprezintă un test sensibil, cu peste 90% rezultate pozitive, de aceea este folosit pentru a confirma diagnosticul. Nivelurile de anticorpi negativi nu exclud Miastenia Gravis, și alte teste, cum ar fi electromiografia unei singure fibre sau de stimulare a musculaturii repetitive, pot fi efectuate pentru a confirma diagnosticul de Miastenie Gravis.
AChR pot fi fals crescuți în alte boli autoimune sau alte etiologii care au prezentări similare cu MG, cum ar fi sindromul Lambert-Eaton, cancerul pulmonar cu celule mici (15% dintre acești pacienți transporta titru semnificativ de anticorpi anti-AChR), hepatită autoimună, lupus eritematos sistemic (LES), artrita reumatoida si boli hepatice. Alte condiții, cum ar fi thyoma fara MG, pot fi asociate cu titruri înalte de anticorpi și anticorpii pot fi detectate la pacienții cu expuneri recente la radiatii sau pacienții care urmează tratament imunosupresor (in special cei care au primit terapie-D Penicilamină). Rareori acești anticorpi pot fi gasiți la rudele de gradul întâi ale pacienților cu Miastenie Gravis, (probabil asocierea HLA joaca un rol in anticorpi pozitivi in randul rudelor, fara activitate a bolii) și a persoanelor în vârstă cu alte boli autoimune, așa cum sa menționat anterior.
Rezultate fals negative pot fi găsite la pacienții cu MG congenitală sau MG oculară sau pacienții MG seronegativi. Pacienții cu MG seronegativă sunt cei care au simptomele tipice ale MG, dar nu transporta niveluri detectabile de anticorpi anti-AChR în serul lor. Deși acești pacienți reprezintă mai puțin de 10% dintre pacienții cu MG, diagnosticarea lor este o provocare și răspunsul la tratamentul convențional al MG este variabilă.
Dozarea anticorpilor anti-receptor de acetilcolină este indicată mai ales pentru a diagnostica pacienţii suspecţi de Miastenia gravis, dar şi pe cei cu Miastenie oculară şi cu Sindromul miastenic Lambert-Eaton. Nivelul de anticorpi este folosit pentru a determina severitatea bolii şi pentru a monitoriza răspunsul pacienţilor la tratamentul instituit. Aceştia sunt utili si pentru a diferenţia forma de miastenie congenitală de forma dobândită.
Anticorpii pozitivi sunt găsiți la pacienții cu Miastenia Gravis cu următoarele tulburări de timus: hiperplazia timusului , thyomom, atrofia timusului Timusul este normal la mai puțin de 8% din pacienții diagnosticați cu Miastenia Gravis. Alte boli cu anticorpi anti-receptori de acetilcolină sunt: lupusul, artrita reumatoida, boli hepatice, hepatită autoimună, sindromul Lambert-Eaton, cancer pulmonar cu celule mici, și boala Graves.
Anticorpi anti-receptor de acetilcolină pozitivi sunt, de asemenea, observați la pacientii tratati cu terapie imunosupresoare. Nivelurile de anticorpi sunt independente de variabile cum ar fi vârsta, sexul, etnia, și durata bolii.
Nivelurile de anticorpi au o corelație directă cu severitatea bolii, iar titruri mai mari sunt asociate cu forme severe de boală. Singura excepție este la pacienții cu sindrom paraneoplazic în cancerul pulmonar cu celule mici. Anticorpi anti-receptor de acetilcolină sunt utili în diagnosticarea Miasteniei Gravis și sunt utilizați ca prim test la pacienții cu indicații clinice ale bolii.
Nivelurile de anticorpi determină, de asemenea, gradul de severitate al bolii, sunt folosiți pentru a monitoriza răspunsul la tratament și sunt utilizați pentru a evalua recăderile la pacienți în remisie clinică după un tratament chirurgical sau medical. Nivelurile sunt de asemenea folosite pentru a diferenția forma congenitală de forma dobândită (ca anticorp este negativ în fosta). De asemenea, pozitivitatea anticorpilor ajută la indicațiile de tratament la pacientii fără timom.
Cercetatorii au vazut rezultate benefice ale timectomiei la pacienții cu anticorpi pozitivi fără timom și la limită sau fără o îmbunătățire la pacienții cu titruri scăzute de anticorpi și fără timom (Miastenia Gravis seronegativă). Alte teste care sunt efectuate pentru a sprijini diagnosticul sunt anticorpi anti-musculatura striată, anticorp anti-MuSK, anticorp Titin, imagistica a capului / gâtului și toracelui și electromiostimulare.
