Activitatea plasminogenului
Plasminogenul este o glicoproteină, cu greutatea moleculară de 92kDa, sintetizată în ficat, care se găsește în diferite țesuturi și fluide, incluzând saliva, secreția lacrimală, lichidul seminal, secreția prostatică și are o perioadă de injumătătire în circulație de 2,2 zile.
Plasminogenul este un precursor inactiv al plasminei, intervenind astfel în procesul de degradare a fibrinei prin liza chegurilor de fibrina la produsi de degradare a fibrinei si D-dimeri.
Deficiența de plasminogen poate fi atât congenitală, cât și dobândită. Deficiența congenitală este foarte rară si apare sub două forme: tipul I sau hipoplasminogenemia, respectiv deficiența antigenului și activității, ori tipul II sau displasminogenemia, cu antigen normal și activitate redusă.
Deficiențele cantitative sunt moștenite ca o boală autosomal dominantă, în timp ce defectele calitative sunt moștenite autosomal recesiv. Deficiența dobândită de plasminogen este mai frecventă și poate apărea în cursul diverselor boli, prin scăderea sintezei sau creșterea catabolismului.
- Pacienți cu istoric de tromboză, dar cu teste negative pentru factorii de risc trombotic
- Evaluarea fibrinolizei
- Monitorizarea terapiei trombolitice
- Evaluarea pacienților cu conjunctivită lemnoasă.
